„Prințul a umilit servitoarea săracă în fața întregului palat… dar regina a leșinat în clipa în care a văzut colierul fetei.” 😱 😨
Am crescut în bucătăriile palatului regal. În timp ce nobilii dansau sub candelabre aurite, eu le curățam murdăria. Nimeni nu mă întrebase vreodată cum mă cheamă. Pentru servitori eram pur și simplu „fata din bucătărie”.
Dar cel care mă ura cel mai mult era tânărul prinț Damian. Nu suporta să vadă oameni săraci în fața lui.
— Oameni ca tine ar trebui să rămână în subsoluri, spuse el rece într-o zi în care traversasem din greșeală un coridor regal.
Din acea zi am învățat să devin invizibilă. Dar totul s-a schimbat în noaptea Balului de Iarnă. Întregul regat era adunat în marea sală de cristal. Muzică. Mătase. Aur. Râsete. Eu eram acolo doar pentru a servi vin invitaților.
Mâinile îmi tremurau în timp ce traversam mulțimea de nobili. Dintr-odată, cineva și-a întins piciorul în fața mea. M-am împiedicat. Vinul roșu s-a vărsat direct pe haina regală neagră a prințului Damian. Întreaga sală a încremenit.
Ochii prințului s-au umplut de furie.
— Mizerabilă, spuse el rece.
Am căzut imediat în genunchi.
— Iertați-mă, Alteța Voastră…
Dar el m-a apucat brutal de braț și m-a forțat să mă ridic.
— Ai măcar idee cât costă această haină?! strigă el în fața întregii curți regale.
Oamenii au început să râdă. Lacrimile mi-au umplut ochii. Am încercat să mă eliberez, dar în acel moment lanțul meu vechi s-a rupt. Un mic colier de aur a căzut pe podeaua de marmură. Și dintr-odată—
Regina a încremenit. Toată culoarea i-a dispărut de pe chip. S-a apropiat de mine cu pași tremurători și a ridicat colierul. Întreaga sală devenise tăcută.
Mâinile reginei tremurau.
— De unde… de unde ai asta? șopti ea.
Am privit-o confuză.
— A fost al mamei mele… Este singurul lucru care mi-a rămas de la ea…
Ochii reginei s-au umplut de lacrimi. Ea privea simbolul regal gravat în interiorul colierului. Acest semn era purtat doar de membrii familiei regale. Dintr-odată, regina și-a dus mâna la gură și a șoptit cu voce frântă:
— Nu… este imposibil…
Prințul Damian făcu un pas înapoi. Și în fața întregii curți regale—
Regina căzu în genunchi în fața mea. Apoi, plângând, șopti:
— Fiica mea… 👇 Puteți citi continuarea în primul comentariu. 👇 👇 👇
Dar în momentul în care regina își întindea brațele spre mine…
O voce rece răsună din spatele mulțimii.
— Minte.
Întreaga sală se întoarse brusc.
Un bătrân ieșea încet din umbra coloanelor palatului.
Maestrul consilierilor regali.
Lord Véridan.
Fața lui era palidă.
Ochii îi erau fixați pe colier cu o teamă ciudată.
— Această fată nu poate fi fiica voastră… murmură el.
Regina se ridică imediat.
— Cum îndrăzniți?!
Dar bătrânul tremura deja.
Apoi îl privi direct pe rege.
Și rosti cuvintele care înghețară întreaga sală:
— Pentru că… prințesa moștenitoare a murit acum șaisprezece ani.
O liniște mortală căzu peste palat.
Regina clătină din cap.
— Nu… NU!
Dar dintr-odată Lord Véridan strigă:
— VOI ați ordonat moartea ei!
Mulțimea scoase un strigăt de groază.
Regele deveni livid.
Prințul Damian făcu încet un pas înapoi.
Iar bătrânul continuă, cu voce frântă:
— Regele aflase despre o profeție… O profeție care spunea că adevărata lui fiică va provoca căderea coroanei…
Mâinile regelui începură să tremure.
— Taci… murmură el.
Dar era prea târziu.
Lord Véridan arătă cu degetul spre mine.
— În acea noapte… regele mi-a ordonat să ucid copilul regal în pădure.
Regina se prăbuși în lacrimi.
Întreaga sală își ținea respirația.
Apoi bătrânul șopti:
— Dar n-am putut s-o fac… Așa că am încredințat copilul unei femei sărace și am prefăcut moartea ei…
Ochii reginei îi întâlniră pe ai mei.
Acum plângea fără să se mai poată opri.
Dar dintr-odată—
Regele își scoase încet sabia.
Gărzile intrară în panică.
— Nimeni… nu va părăsi această sală viu, șopti el cu o voce nebună.
Și în acel moment—
Ușile uriașe ale palatului explodară sub o lovitură violentă.
Soldați înarmați invadară sala.
În fruntea lor se afla un bărbat acoperit într-o armură neagră.
Apoi își scoase coiful.
Și întreaga curte scoase un strigăt.
Pentru că purta exact același simbol regal ca mine.
Bărbatul mă privi direct în ochi.
Apoi șopti:
— Sora mea… m-am întors să te iau.
